… De urci în coastă munții, mai sus de trecătoare
Apuci din coapse norii și-i prinzi în scăldători,
Apoi, despici în două bucățile de soare
Și lași să curgă ceru-n paharnice de flori…
Atunci, plesnind în muguri curg râuri cristaline
Și cerul se sărută cu holdele de jos,
Iar de-ți apeși urechea pe volburile pline
Auzi cum soarbe cerul, din palme, Făt-Frumos…
Atunci îți rupe somnul și pleoapele și norii
Pădurile de inimi se cheamă și se zbat
Iar uneori când fruntea adulmecă, cocorii,
Simți că strănută murgii din celălalt veleat
Acolo nu se țese nici borangic, nici laur,
Clondirele cu rouă revarsă-ntre povești
Aduni acolo-n palme, luceferii de aur
Și-adânc ți-arunci tristețea să n-o mai regăsești…
Și-atunci de treci cu anii prin scăldători și știme
Se sfarmă rodul aspru în fiecare lan,
Apuci în iie câmpul și-l simți cum crește-n tine
… E semn că urcă toamna greoi, pe Bărăgan…
———————————————————————————————
sursa: @versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Radu Stanca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.