Sînt fiul veacului? Nu știu.
Al viitorului sînt poate,
ori poate prea tîrziu născut
al veacului care-a trecut.
Nu poți mereu, mereu să ceri
să fii al clipelor de față.
Ne-apasă greu trecutul, ieri.
Dar eu visez să vie-o vreme
ce n-o apasă nici un ieri.
traducere: Veronica Porumbacu
vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti