E destul un mic balcon
peste râu și câțiva cai,
să călătorești mereu –
stând pe loc.
Caii, nu se mișcă, pasc,
râu-i liniștit mereu.
Doar din timp în timp, trecând,
un vapor îl înfioară,
și văzduhul, ca să facă
o mișcare, schimbă locul
unui cal, pe câmp, lăsându-l
tot acolo.
Omul din balcon se-ntoarce
între timp, din drumul lung –
stând pe loc.
Traducere de Veronica Porumbacu
vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.