Mi-aduseră nourii astăzi
în zbor, harta Spaniei mele.
Ce mică era peste fluviu,
ce mare era pe pășune,
umbra-ntinsă pe care-o lăsa.
De cai s-a umplut într-o clipă
umbra-ntinsă pe care-o lăsa.
Eu, pe cal, peste umbra din jur,
satul meu, casa mea căutam.
Și intrai într-o curte în care
într-o zi o fântână fusese.
Ci, iată, pierise fântâna,
și totuși, adâncu-i răsună
de-a pururi. Și apa secată
se-ntoarse, să-mi deie să beau.
Traducere Geo Dumitrescu
vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Are Alberti niște poezii din ciclul ”Cântece” foarte frumoase, Oana! Deși degetele mele protestează, cu drag le-am introdus! Mă bucur că plac!
Gerra Orivera
vineri, 07 august 2015
Doamne Gerra ce poezii pui... Multumesc enorm!!!
oana
vineri, 07 august 2015