China - Rafael Alberti
Adăugat de: Gerra Orivera

Hârtia doar, subțire, sau lucioasa mătase
și apa colorată-n azururi și văpăi,
te cunoșteau pictată în imagini vaporoase
de pensula gingașă a pictorilor tăi.

Doar ele te-au știut
ca pe-un ierbar sau chioșc în floare printre văi,
în a caligrafiei vibrare de-nceput.

Purtai mereu, în gându-mi, a frumuseții haină.
Poeții tăi – călugări, curteni sau luptători,
te botezau cu raze în orice dimineață
dezvăluind, în ochi-mi, orașele-ți de taină
și, printre ninșii piersici împovărați de flori,
fragila porțelanului albeață.

Te-nchipuiam un rai între ziduri și astre,
cuib de dragoste legănat de-a cântecelor vrajă –
pe-acoperișurile verzi și albastre,
aurita dragonilor strajă.

Te-nchipuiam o calmă de cereale holdă,
o palidă grădină de vegetații fine,
purtând sub însorita și fructifera boltă
preadulcea-mpărăteasă-a naramzei mandarine.

Așa mi-erai în minte pe vremea când urcau
în versurile mele talazuri și vapoare,
în vremea când sirenele toate mă chemau
și vuietul de vânturi de pe mare.

Nu mult după aceea, în ziua când aflam
de negustori războinici de tristul lor avânt,
am înțeles că poate erai cum te știam
dar în flămânzi bogată, cu sete de pământ.

Și-am auzit că printre livezi și-orezării,
printre izvoare-aievea și ape iluzorii,
șuvoi, își vărsau viața țăranii străvezii,
și sângele, de asemeni, muncitorii.

Știu și cum, fără milă, te despuiau odată
și tigrii dinăuntru și dinafar' jivine,
cum carnea ta sărmană, străpunsă, sfârtecată,
fu cu dispreț vândută de mâinile străine.

Și-am suferit cu tine, ți-am închinat un vis
și pentru noua-ți viață și eu m-am frământat –
ca într-o dimineață, în floarea de cais,
să mă trezesc sub ceru-ți de primăvară beat.




Traducere Geo Dumitrescu



vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.