Te chem, la aer, umbră
a douăzeci de veacuri,
la adevărul aerului,
aerului, aerului.
Umbră ce niciodată
nu ieși din tine însăți,
și n-ai dat lumii suflul
ce ție ți-a fost dat
de aer, aer, aer.
Umbră fără de lumină,
în mina-a douăzeci
de gropi adânci și negre,
a douăzeci de veacuri
fără de aer, aer, aer.
Umbră în piscuri,
umbră a adevărului
aerului, aerului, aerului.
Traducere Veronica Porumbacu
vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.