În astă noapte, când în vara moartă
pumnalul vântului fu împlântat,
la mine în odaie, lângă vatră,
profilul tău ţigan s-a desenat.
Livezi cu flori. Şi răuri – iatagane –
vopsite în floralul sânge pur.
Oleandri, luminişuri şi cabane.
Haiduci, vreo patruzeci, jur împrejur.
Ai deşteptat o umbră de măslin
lângă măceşul vechilor balade...
Sufletul tău din lut şi aer cade,
şi, părăsind altarul, arse lin
o simplă anemonă-adusă-n dar –
un înger alb din cântul popular.
vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti