Străinul (II) - Rafael Alberti
Adăugat de: Gerra Orivera

Un străin
mă iubește.
Eu nu, nu-l iubesc.

Eu, nu, fiindcă-ntr-una gândesc
că n-am să-l pricep niciodată
când îmi va spune: te iubesc!
Și-mi place să știu dintr-o dată
Când mi se spune: te iubesc!

Spune-i tu: da!


Traducere Geo Dumitrescu



vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.