Străinul - Rafael Alberti
Adăugat de: Gerra Orivera

O, limbă maternă, la ce
mi-ești bună pe țărmuri străine?

– Mi-e sete.

(Străin! Să-i deschid?
O, Doamne, nu știu ce tot cere!)
Fântâna – ce sete! – e seacă!

– Mi-e foame!

(O, Doamne! – un străin!
Ce spune? Închide! – Nu știu.)
Nimic de mâncare în casă!

O, limbă maternă, de ce
să cer pe țărmuri străine?



Traducere Geo Dumitrescu



vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Da, comunismul e un șarpe veninos! Dar e o biată jucărie în comparație cu extremismul manifestat de cei ca dvs, distructiv al însăși esenței umane! Dacă distrugem ce au creat comuniștii, Labiș, Arghezi, Păunescu, Beniuc.... ar trebui să dispară... Și poate sunt și din cei care urăsc regaliștii și vor vrea și ei să distrugă tot ce au creat cei cu astfel de opțiuni politice. Alții vor urî rasa galbenă și-i vor distruge cultura.... și uite așa întoarcem civilizația la grotă și pictarea pe pereții ei! Pentru că suntem fii ai Creatorului, avem și identitate celestă nu numai umană, dar gândim la nivel de primate! Trist, foarte trist, când cel ce ar trebui să sculpteze în carne solară nu vede frumosul din lume din cauza urii interioare! Nu vei atinge niciodată cerurile (și cred că asta e menirea creatorului) când îți atârni de aripi lestul grozav de greu al urii, mult mai puternic decât gravitația! Dar Creatorul ne-a dat tuturor darul liberului arbitru! Unii își toarnă-n pocal ambrozia zeilor, alții otrava urii! Cu toții vor suporta consecințele propriilor alegeri! Succes!
Gerra Orivera
joi, 12 iulie 2018


Ca participantă la „Golaniadă”, alergată de scutieri, nu m-am „legat” niciodată de copiii revoluției decât la modul iubitor și smerit; dacă ai dat o interpretare negativă a referirii mele la ei, nu știu de unde ai scos-o! Sau strălucirea în dicționarul dvs. are conotație negativă? Faptul că apreciezi munca (de creație sau nu) este o simplă declarație fără acoperire în realitate, atâta vreme cât disprețuiești munca mea de a îmbogăți biblioteca acestui site doar pentru că nu poți privi un poet dincolo de opțiunile lui politice! Frumosul și magia pe care le aduc în lume poeții, fiecare în modul său unic, sunt mult deasupra unui timp, regim sau condiționări sociale. Iar a crede că poți creia ceva valoros fără să ai o solidă și variată cunoaștere a ceea ce au creat înaintașii noștri (indiferent de locația geografică sau temporală) este o dovadă de superficialitate și naivitate. Ar însemna să reinventăm roata ca să ne arătăm harul. Și ar fi stupid.Știu că fiecare e liber să facă ce vrea, să fie generos sau egoist - cred totuși că de nu ai generozitatea de a dărui (fie și ca scrib) ceva omenirii, măcar ar trebui să respecți munca altuia de a aduce în luminile rampei geniul înaintașilor, de care potentații lumii vor să ne deposedeze. E interpretabil cât de comunist a fost Alberti, poezia lui nu se înscrie în plaja lozincardă a comunismului, dar (părerea mea) un creator este în primul rând creator, abia apoi burghez, capitalist, comunist... Pentru că tot ce ține de CREAȚIE are amprenta infinitului (în toate manifestările sale) iar coloratura politică a creatorului ține de efemer, de limitat... Deci... voi continua să introduc în mediul online poeți fără să-mi pese de opțiunile lor politice, religioase, sau sexuale – pentru că știu că există oameni dornici să-și îmbogățească cultura, chiar dacă tu nu te numeri printre ei. Noroc că istoria artelor nu suferă de rasisme stupide, că ne-ar mai rămâne doar puține nume în ramă!
Și apropo – nu am de gând să fac operație de schimbare de sex, dar mulțumesc ptr. acel „domnule”!
Gerra Orivera
miercuri, 11 iulie 2018


Vă amintiți domnule Lican o lozincă care se striga în piață acum niște ani (și care ne-a făcut praf strălucirea obținută prin „revoluția copiilor”): „Noi muncim nu gândim!”? Cam din aceeași zonă mi se pare că emană și comentariul dumneavoastră. Dar dacă vi se pare în ordine... nu mai am ce comenta....
Gerra Orivera
luni, 09 iulie 2018


Când nu „vorbim” limba dragostei nu ne simțim „acasă” niciunde!...
Gerra Orivera
duminică, 08 iulie 2018


De ce? Fiindcă in țara ta ești veșnic supărat
Cu frații, cârmuirea, nu ești tu impăcat...
Mâncarea ți-e amară și apa prea sălcie
Dorești să pleci departe, peste munți și câmpie!

Ajuns printre străini, străin ești pentru oameni
Și-ai vrea să te apropii de cei ce iți sunt semeni
Dar limba ce vorbești nimeni nu ți-o-nțelege,
Ți-e sete și ți-e foame de țara ta, culege
Ce-ai semănat în suflet când ai călcat pământul
Care ți-a dat o țară și ți-a zidit cuvântul
Din limba ta maternă pe buzele-nsetate
De cântece de legăn și de sfânta dreptate!

Ina M.
duminică, 08 iulie 2018