Când el apăru în societate,
brusc lucind, fu o splendoare
ca de riscuri în vecinătate,
într-un spațiu gol pe care
îl trecu zâmbind, unei prințese
să-i ridice caldul evantai:
cel pe care tocmai își spusese
jos să-l vadă. Singur, fără grai,
la fereastră-ajuns printre perdele
(unde parcurile-urcau pe loc
în visare, de-arată spre ele),
merse-apoi la mesele de joc
nonșalant și-avu noroc.
Și priviri el stăpâni, ce-n șoapte
șovăind l-urmau, sau drăgăstoase,
și-n oglinzi cădeau prețioase.
Ferm fu să nu doarmă nici la noapte
ca și ieri, și crud privirea sa
se-ntâlni cu alta să se-nfrunte:
parcă-avea copil din flori cu multe
ce erau crescuți pe undeva.
Când el apăru în societate,
brusc lucind, fu o splendoare
ca de riscuri în vecinătate,
într-un spațiu gol pe care
îl trecu zâmbind, unei prințese
să-i ridice caldul evantai:
cel pe care tocmai își spusese
jos să-l vadă. Singur, fără grai,
la fereastră-ajuns printre perdele
(unde parcurile-urcau pe loc
în visare, de-arată spre ele),
merse-apoi la mesele de joc
nonșalant și-avu noroc.
Și priviri el stăpâni, ce-n șoapte
șovăind l-urmau, sau drăgăstoase,
și-n oglinzi cădeau prețioase.
Ferm fu să nu doarmă nici la noapte
ca și ieri, și crud privirea sa
se-ntâlni cu alta să se-nfrunte:
parcă-avea copil din flori cu multe
ce erau crescuți pe undeva.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.