Ei nu mă-mpiedică să plec. Ei zic
că nu se poate întâmpla nimic.
Ce bine.
Nu poate să se-ntâmple nimic rău.
Totul purcede și se-avântă-n jurul Său,
în jurul Duhului, al Sfântului Duh, – zău!
Ce bine.
Nu trebuie să credem că primejdia
ne paște tot mereu pe noi aceștia.
Și-apoi mai e și sângele din vine.
Cu sângele e cel mai greu, el este greu,
și, uneori, că nu mai pot, cred eu.
Ce bine.
O, mingea după care sărim, sprinteni,
e roșie, e rotundă cum e pretutindeni.
Ce bine c-ai creat așa un ghem.
Binele vine, oare, dacă-l chem?
Ci toate astea se petrec curios,
cu drag se-mbină, dezbinându-se furios:
e și duios, e și puțin dubios.
Ce bine.
Traducere Șerban Foarță
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.