Așadar încă o clipită.
Funia e veșnica-mi ispită, –
ei mi-o taie.
Deunăzi eram gata și deja
un pic de veșnicie-mi și mijea
în măruntaie.
Ei mi-au întins o lingură,
o lingură de viață; dar, și-n comă,
eu nu mai vreau nici una singură
căci nu-mi provoacă decât vomă
și-o vărs... Eu știu că viața-i lină
și bună,-ncât nu ai de ce te plânge,
că lumea e o oală plină, –
dar o-nțeleg cu capul, fără să-mi intre-n sânge.
Pe-alții-i hrănește; pentru ăi ca mine
e toxică... Pricepeți că-s și biete
făpturi ce-o scuipă. Un mileniu și mai bine
m-aș tot supune unei stricte diete.
Traducere Șerban Foarță
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.