Ținut străvechi, cu turnuri ce fac să mai persiste
atât cât clopotele-și amintesc –
privirilor, ce fără a fi triste
de umbrele trecute trist vorbesc.
Podgorii nesfârșite, atâtea forțe stoarse
când soarele teribil în bob s-a decantat…
Și-n depărtare spații mereu mai luminoase
ca viitorul, încă, ignorant.
Traducere Dumitru D. Ifrim
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.