Există,-n cripte, un străgust al vieții?
Și-albinele află-n gura florii, oare, un precuvânt ce tace?
O, florilor, captive instinctului de fericire,-al nostru,
vă-napoiați la noi cu morții noștri-n seve?
Cum să scăpați de dominația noastră, flori?
Cum, florilor, să nu fiți ale noastre?
Cu toate petalele-i, se-ndepărtează, oare, firul
de trandafir de noi?
Vrea el să fie trandafir, doar trandafir și nu mai mult?
Mai greu e să porți fructe decât flori;
dar nu un pom o spune, ci un om
îndrăgostit.
Traducere Șerban Foarță
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.