Cum venețiana cupă-și știe
din naștere lumina vagă,
pe jumătate cenușie,
ce-i e dragă,
tot astfel mâinile-ți de mult
știau că, luându-mi capu-n palme,
fi-vor aidoma – după tumult
și spasm – unei balanțe calme.
Traducere Șerban Foarță
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke