Râvnesc pe cineva să-l adorm-
o, sobrul somnului domn!
C-un cântec mic, murmurat, inform
te-aş duce din somn şi-n somn.
Doar eu în casă să ştiu, doar eu,
că noaptea-i veghe şi vers,
şi să pătrund cu auzul meu
în tine, în univers.
Când ornic cu ornic se cheamă lin,
străfunduri prin timp transpar.
Şi zădără jos un om străin
un câine străin, hoinar.
Apoi-tăcere. Cu ochi enormi
te ferec în tandră za
şi te desferec în timp ce dormi,
când mişcă-n noapte ceva.
Traducere de Paul Mihnea
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.