Vânt de promotoriu: n-a fost oare
fruntea-i ca un lucru luminos?
Vânt opus de vietăți ușoare,
întrupând-o unduios
i-ai turnat pe sânii fragezi haina,
ca o presimțire în schimb?
Însă ea, știindu-și parcă taina,
sprintenă, cu câini și nimfe,-n timp
alergă spre-o țintă-ndepărtată,
încercându-și arcul și legată
cu centura ca un scut;
doar arar, din așezări străine,
smulsă și,-n mânie, frântă-n sine
de un țipăt de născut.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.