Dinspre păduri, adie nouă boare.
Prind ciocârliile să zboare
și-nalță, fără număr,
cu ele, cerul greu de dus pe umăr.
Se mai vedea pustiul zilei printre ramuri,
dar după după-amiezele sonore
de repezile ploi vin ore
cu soare ce răsfrânge-se în geamuri
de mari fereastre care bat
din aripi, sus, cu teamă, la fiecare cat.
Tăcere,-apoi. Până și ploaia face
pași pe luciul pietrei, tot mai sur
Ce-a fost vacarm a amuțit și tace
ascuns în muguri lucind pe ramuri, pur...
Traducere Șerban Foarță
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.