Și l-au pus deoparte-n ei, sever
vrându-l, și să judece, să fie,
și i-au prins pe urmă cu tărie
(să-l împiedice să urce-n cer)
greutatea-acestor catedrale.
Și doar să se-nvârtă trebuia
pe deasupra numerelor sale
nesfârșite, ca un ceas așa
cum ei să muncească, să se poarte
arătând. Dar el neașteptat
se porni, și-orașul, speriat
de grea vocea-i, cu resort și roți
îl lasă să meargă mai departe
și fugiră de cadranu-i toți.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.