Fereastră stranie, tu mă-nbii s-aștept;
parcă s-a și mișcat perdeaua bej.
Ar trebui să cred că-i un prilej?
Sau nu – căci n-am pe cine să aștept.
Nu-s,oare-ntreg cu-o viață ce ascultă
de-o inimă, chiar cu ce pierde, plină,
cu drumul cel de colo, cu îndoiala multă,
ca tu să-mi dai maimultul ce visul mi-l declină?
Traducere Șerban Foarță
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke