În seara asta, inima-mi pre îngeri,
ce-și amintesc, îi face să murmure un cânt...
Un glas (e-al meu) rămas în necuvânt,
de mult, sau ispitit de, numai, plângeri
se-nalță hotărât să nu se mai
întoarcă, temerar și tandru...
O, glas al meu, cu cine ai
să te-ntâlnești în cerul ce – acum, e-un policandru?
Traducere Șerban Foarță
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.