Îngerul - Rainer Maria Rilke
Adăugat de: Gerra Orivera

Cu o-nclinarea-a frunţii izgoneşte

tot ce înlănţuie şi ce reţine,

căci inima-i înalt adăposteşte

un viitor ce-n veşnic cerc revine.



Profunde ceruri de făpturi sunt pline

şi fiecare-l strigă: vii la noi?

Nu-i da să-ţi poarte-n mâinile lui fine

poverile. Ele-ar veni-napoi,



la tine, noaptea, şi te-ar bântui,

ca furii-n casă ţi-ar umbla, rebele,

părelnice-ncleştări te-ar vlăgui,

conturul ţi l-ar sparge bucăţele.



Traducere de Ioana Pârvulescu



vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.