Plini de spaimă, cum n-au fost vreodată,
risipiți, străpunși de veșnicie,
stau pitiți cu toții pe-o câmpie
spartă, și să-i rupă n-o să poată
nimeni de-ndrăgitele veșminte.
Însă îngeri cu uleiuri sfinte
vin să picure în vase goale
și s-așeze, cu mișcări domoale,
rând pe rând sub braț la fiecare
tot ce-n larma vieții nu pătase;
căci căldură doar aici mai are,
mâna Domnului să nu înghețe
când, să simtă dacă preț păstrase,
sus, el îl atinge cu blândețe.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.