Este peisajul îndepărtat, un clopot,
e seara eliberatoare atât de pură;
ea pregătește-n noi lent, fără clocot
o nouă, o mai tandră figură.
Așa trăim și nu ne liniștim niciodată
între un arc îndepărtat și pătrunzătoarea-I săgeată:
într-o lume de îngeri, prea vagă pentru a-I prinde esența
și o lume prea concretă care-I împiedică celeilalte prezența.
Traducere Dumitru D. Ifrim
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.