Rotundo, tu ce duci nepăsătoare
din două mâini căldura sus, în zbor,
de parcă-ar fi a ta; tot ce dispare
din lucruri, pentru ele prea ușor,
și-i lucru prea puțin, dar de ajuns
ca totul, ce mereu se-nșiră-afară,
deodată nevăzut să nu răsară
în noi: iată, în tine a pătruns,
tu, care pregeți între prăbușiri
și zbor, dar când te-nalți, de parcă-n tine
îl porți, răpești iar saltul și-l răsfiri,
și sus te-nclini și stai și-arăți mai bine
de-acolo locul celor ce-n rotiri,
jucând, ca în figure de dans se țin,
ca pe-urmă, mult dorită și-așteptată,
să cazi firesc și brusc, din plin
în cupa mâinilor întinse-ndată.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke