Speriat, Domnul, prada izolarii.
Privi în jos spre-adâncuri fumurii
ziua de toamna-atât de carunta,
ca n-ajungea la marginea serii
din arcul sleit sageata frânta.
Adeseori la coline se holba,
istovit cadea în iarba rara;
ca un vultur ce pe-un stârv coboara,
cu aripi grele deasupra-i se lasa
noaptea uda sfâsiindu-l neagra.
Noaptea neagra sta pe ziua moarta,
deodata,
Domnul privi în bezna ratacit;
si când iesi din nori si labirint
nu gasi nici val, nici mal, sa vada:
noaptea neagra rodea lumea-ntreaga.
Si Domnul banui, batând cu grindini
cum sub batai de aripi plumburii,
pamântul larg se-neaca pretutindeni
precum o zi.
Si întelese brusc: îl îndragea.
Vulturul umbrind ramase neclintit,
când striga din ceruri goale spre pamânt
vointa sa…
Mânia Domnului creste-ntruna;
când suferinta si-o trimite
în adâncurile trezite
vocea lui e furtuna.
Vorba-i adunând fiorii
smulge de pe luna norii:
astfel vazu în amurg tronând
vesnicii asemanatoare,
stele în singuratati locuind
si lumile pasind în schimbare.
Si teama lui totul ascuns gasi
în lumina ce-alinta usor,
dar atunci la ieri si azi privitor
noaptea tacu si nu se clinti.
Ca un copil Domnul încet
orbi de atâta plânset,
prin vântul ca un scâncet
dadea din mâini nepriceput:
sa afle în vazduh tarmul stiut,
al turnurilor înalt crestet.
Ramas orfan plânsul striga:
“E asa adânca lumea,
ca el ce scorni sorii si vara,
ce aburul din piscuri l-a fumat
in toate gândurile scufundat
nu-I mai putea ajunge rasuflarea?
Acolo nu-s flori ce adie
nici dureri pândind, nici ruga vie
nici liniste sa ma stie?”
……………………………………………………..
Pe pamânt o lumina pâlpâia,
în bezna matasoasa veghea
alaturi de-al pruncului leagan
si chibzuia la destinu-I sarman.
Furtuna vui temator
si scânteia se sperie de dor
domol ca un izvor montan
se strecura din sclipitor pocal
si de-a lungul perdelei de voal
tindea spre zid ispitita,
pâna când boltile au crapat
si pe val înflacarat înalt
albia purta barca atipita.
Lumea se misca. Colina-nvie,
noaptea se ridica, rasare luna.
Domnul surâde; el stie doar una:
E vie!
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.