O, cum sângele-nflorește-n mine
mai plăcut, de când te-am cunoscut;
uite, pasu-mi zvelt și drept mă ține,
tu aștepți doar – : cine ești? Tăcut
simt cum mă afund în depărtare
și ce-i vechi, desprinse foi, pierzând.
Doar surâsul tău, cu stele clare,
se mai luminează rând pe rând.
Tot ce, fără nume, din pruncie
îmi lucește viu, ca un izvor,
după tine să-l numesc mă-nbie
pe altaru-aprins de bucla-ți vie
și de sâni încununat ușor.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.