(Jardin des Plantes, Paris)
Ochiul, de-a gratiilorperindare
sfârşit, nimic nu mai reţine-anume.
Căci mii de gratii sunt i se năzare
şi după mii de gratii nici o lume.
Lunecul-mers cu pas vânjos mlădiu,
rotinduse-n-tr-un cerc mărunt, tenace,
pare-al puterii dans în jur de-un miez
unde, năucă,-o mare vrere zace.
Doar al pupilei văl, câteodată,
tăcut se dă de-o parte şi pătrunde,
prin liniştea din membre încordată,
în inimă un chip şi se ascunde.
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc, Gerra.
E una din variantele acestei poezii ...care are niste mici greseli , cred ca pot fi corectate la postare.
rotinduse-n-tr-un ...rotindu-se-ntr-un ...
gratiilorperindare....gratiilor perindare
Cu stima ,Gerra
Adina Speranta
marți, 19 mai 2015
minunata, multumesc Gerra!
maria
marți, 19 mai 2015
Tare frumoasa!
stomff
marți, 19 mai 2015