Însă lacuri sunt aici, în care
chipuri de naiade de pe mal,
ca-ncâte, strâmbe zac în val;
și-s aleile prin palimare
ca închise într-o zare.
Frunze ude în cădere vin
că pe trepte, prin văzduh iscate,
păsări strigă, parcă blestemate,
și-s privighetori ca de venin.
Primăvara-aici nu mai adie,
nu mai cred nici tufele în ea;
dreaptă dăinuind, o iasomie
tulbure azvârle-abia
prin destrămări un slab parfum.
Mușite în roi duci mai departe,
ca și cum în urmă-ți totu-n moarte
se zdrobește-așa, mai șters acum.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.