Veneția
Acest lucru ce boltit revine
în smalțuri de-aur, parcă-adânc săpat,
luxos împodobit, cu muchii line,
ținea-ntunericul acestui stat,
în taină strâns, să cumpănească-așa
lumina care-n lucrurile-i toate
sporea-ntr-atât, că-aproape, necruțate,
piereau. Și pregeti brusc: nu pier cumva?
Și dura galerie, ca un drum
de boltă clară-n mână atârnând,
în urmă-o lași; și-i vezi splendoarea iară
priveliștii întregi: dar oarecum
mâhnit, acestor patru cai de-afară
răstimpu-i ostenit alăturând.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.