Doar cel ce-ntre umbre-a-nălţat
lira-i cândva,
poate, imnul nemăsurat
presimţind a-l cânta.
Doar cel ce-ntre morţi a mâncat
mac, dintr-al lor,
nu va mai pierde vreodat',
zvonul cel mai uşor.
Şi chiar de ne-am reflecta
tulbure-n lac:
tu chipul să-l ştii.
Pe dublul tărâm de-abia
glasuri se fac
blând, veşnicii.
traducere de Maria Banuş
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.