Doar cel ce-ntre umbre-a-nălțat
lira-i cândva,
poate, imnul nemăsurat
presimțind a-l cânta.
Doar cel ce-ntre morți a mâncat
mac, dintr-al lor,
nu va mai pierde vreodat' ,
zvonul cel mai ușor.
Și chiar de ne-am reflecta
tulburare-n lac:
tu chipul să-l știi.
Pe dublul tărâm de-abia
glasuri se fac
blând, veșnicii.
traducere de Maria Banuş
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke