O, darnică, tu, gură de cişmea
grai de cleştar unic, neprihănit,
naintea curgătoarei feţe-în gâlgâit,
marmoreană mască! Apa-şi ia
izvoru-în fund de apeduct. Sus, calcă
din Apenini, costişele morminte
purtând cu dânsa spusele cuvinte
prelinse-în vreme pe-nnegrita falcă.
Şi ca-într-o cupă le rostogoleşte
în leneşa ureche adormită;
urechii-marmore în veci grăieşte:
urechea gliei! Doar ei hărăzită
îi este şoapta. Un ulcior de-împingi,
rostita clipocire parcă-o stingi!
traducere de Nicolae Argintescu-Amza
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.