Era-n întoarcerea trăsurii-acest
avânt? Sau în priviri ce pentru sine
figuri baroce luau, de îngeri, pline
în câmp de amintire, și c-un gest
le-opreau și-apoi la clopote-azurii
iar le lăsau, când parcul cu castel
în juru-acestei lungi călatorii
nu se-mbulzise și pe care el
o-nvălui și-o slobozi deodată:
căci poartă-acum, de parcă o chemase,
sili fațada să se schimbe doar
și-apoi stătu. Și portiera-ndată
luci; din mers pătrunse un ogar
și de pe trepte după sine-o trase.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.