Puțin pământ ars,
ca sub soare fierbinte.
De parcă o fată-a rămas
c-un gest înainte
și mâna curmată deodată;
și fără să poată
atinge ceva,
țâșnind din simțirea sa, parcă,
să se-atingă pe sine încearcă,
ca o mână bărbia, abia.
Noi înălțăm aceste figurine
și le-ntoarcem pe rând,
și-aproape să credem ne vine
că-nțelegem ce taină le ține –
dar să cuprindem în gând
tot ce-a fost, înainte de toate,
mai profund și diafan,
și să surâdem mai limpede, poate,
decât mai devreme c-un an.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.