Și să luptați cu cine,
în spini
v-ați înzeuat?
Bucuria voastră prea fină
v-a forțat
să deveniți acest lucru
armat?
Și de cine vă apără
exagerata armură?
Câți dușmani,
nefiindu-le teamă,
neîncetat vă fură?
Dimpotrivă, din vară până-n toamnă
ai voștri spini rănesc
doar mâinile care vă îngrijesc.
Traducere Dumitru D. Ifrim
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke