Uneori, în toiul nopţii-adânc,
se trezeşte vântul ca un prunc,
pe potecă singur călător,
intră-n sat, uşor de tot, uşor.
Dibuieşte drumul pân'la lac,
trage cu urechea şi-i vrăjit:
împrejurul lui stejarii tac
şi căsuţele-au pălit...
traducere de Maria Banuş
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.