Mă urmărești oriunde, stranie vioară?
În câte-orașe, oare, o-nfioară,
pe-a mea, singurătatea-ți noptatică? Sunt sute,
sau unul singur face să sune strune mute?
În toate marile-așezări, sunt unii
ce, fără tine, vioară, ca nebunii
și-a fi dat drumul, de pe pod, în ape?
De ce te ții, mereu, de mine-aproape?
De ce sunt eu vecinul aceleia ce vrea
să-i facă blând, să cânte și să spună
pe oameni: orice viață e mai grea
ca toate lucrurile împreună.
Traducere Șerban Foarță
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.