Și noaptea vine cu podoabe
pe tivu-albastrului veșmânt; –
cu mâini ca de madonă, slabe,
un vis ea îmi oferă bland.
Apoi de datorie-și cată
lin prin oraș cu pas firav,
și-și ia, ca pentru vis răsplată,
un suflet de copil bolnav.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke