Doamne, e timpul. Vara a fost mare.
Asterne-ți umbra pe cadranele solare,
și vântului dă-i drumul pe câmpii.
Poruncă pentru pîrgă dă poamelor târzii,
mai dăruie-le două zile calde,
grăbește împlinirea, să se scalde
o ultimă dulceață în vinul greu din vii.
Cel care n-are casă, nu-și va mai construi.
De-acum, cel singur, singur o să fie:
veghind, citind, el lungi scrisori va scrie
și pe alei mereu va rătăci,
neliniștit, când frunzele adie.
Trad. Christian W. Schenk
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke