Departe, peste mările din vise,
Necunoscută-n lumi de azi și ieri,
Apare din tărâmuri interzise
Și doar în vis permite-apropieri.
În jurul ei, sunt vise care-așteaptă
Să se deschidă stâncile cumva,
Să se-ntrevadă-n ele prima treaptă
A unei scări pe care pot urca.
E-o insulă cu marginile-abrupte,
Încinsă cu un brâu de valuri reci
Din marea care-așteaptă să se-nfrupte
Cu vise care-și fac prin ea poteci.
Sunt multe și încearcă să găsească
Intrarea-n lumea care, doar în vis,
Mai poate câte-un dor să potolească
Și să-i amâne drumul spre abis.
Când l-am trimis, știind că el va trece,
Nu m-am gândit la stânci sau că-i e greu,
Dar a intrat și nu mai vrea să plece …
E raiul lui și încă-i visul meu.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.