Te mai aștept să-mi spui povestea noastră,
la ceasul când pe liniște cad vise,
să-ți învelesc cu ramuri de ninsori,
tăcerea rece-a urmelor promise.
Prin lanuri de zăpadă plânge vântul,
e-atât de frig și lumânări se sting,
pe strada îmbrăcată-n poezie,
cu pleoapa unui zâmbet te ating...
Cu două astre luminăm iubirea,
prin noaptea veche, pasul ți-l ascund,
ca umbra, dintr-o palidă scânteie,
în galaxia unei șoapte mă scufund...
Bucăți de timp ne luminează glasul,
ecoul meu se frânge-n paradis,
dezleg enigma firelor de iarbă,
și lacrima cuvântului nescris.
Petale albe cheamă primăvara,
un ghiocel se leagănă-n privire,
în ochii tăi se-adapă Universul,
și-o inimă născută din iubire.
Daniel Luca 17 ianuarie 2021
vezi mai multe poezii de: Luca Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.