ramura care-mi respiră cuvintele
înverzește poeții
umbrește trecutul
o, Doamne, cum a devenit scrisul meu
iarba de pe miriști
o pasc necuvântătoarele
și orice vițel
devine proroc
oricare dintre ei devenim noi
doar iubita nesățioasă de vorbe
numără frunzele rămase
ascunsă-n poem înaintea mea
mă-ntreabă despre ierburi și ramuri
aștept o clipă
într-un mormânt înverzit
cineva înfige ramura
ce respiră
cuvintele mele
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc Adina :)
M Horlaci (autor)
miercuri, 16 ianuarie 2019
Destinul poetului... :)
Frumos și trist!
Felicitări, Mitică!
Adina Speranta
duminică, 02 decembrie 2018