În juru-mi simt o încordare
Precum e cumpăna pe gânduri
Chiar Soarele-i în așteptare
Muindu-și tălpile pe grinduri.
Nimic, se pare, nu se întâmplă,
E stins chiar guralivul freamăt,
Numai argintu-mi de la tâmplă
Livrește intuiește-un geamăt.
File alene sunt închise
Cu scânteierea în extaze
Din arbori, ape și din vise,
Din roua înflorită-n raze.
Dar nu-s deschise alte pagini
Mărunt umplute-n scris de stoluri,
Iar uimitoarele imagini
Încă-s ferite prin ocoluri.
Nu tremură inima-n mine
Citind mut rânduri de durere
Care se sting după lumine
Cu cârduri fără de putere.
Frunzișul prins în malahite
Înțepeni din vremi în goană
Lucind reflexii adormite
Ca pe o vază chitaiană.
Îmi pare - văd doar o pictură
Ce-un om s-o facă nu i-i dată
Și tac din suflet și din gură
Privind la lumea fermecată.
Încă nu-i toamnă, dar nici vară
Și timpul se gândește parcă
Să-și pună calea-n cui deseară
Ori și prin noapte s-o petreacă.
E un răgaz de pe răscruce
Când peregrinul se amână
Și-ntreabă dacă înspre cruce
E după sau e din Lumină.
Și negândind unde-o s-ajungă
Cugetul meu privind în urmă
Alege-ntre argint din pungă
Și argintările de brumă.
*Răpciune - Numele popular al lunii septembrie
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Un început de toamnă pentru natură cât și pentru cugetul unui poet care scrie foarte frumos!
stefan doroftei doimaneanu
marți, 06 septembrie 2016