Aruncate stau prin casă toate
Lucrurile, lucrurile mele,
Așteptând o mână care să socoate
Locul fiecărui dintre ele.
Orișiunde-aș pune cărțile sau masa,
Parcă mai există undeva un loc,
Și de-aceea-mi pare azi pustie casa
Și lipsită, Doamne, de puțin noroc.
Mai aștept să bată mâna ei în ușă,
Să îi pun în palmă sufletul rebel.
Fă să se deschidă, fă să se deschidă,
Dă un brânci clepsidrei, Doamne, bun din cer!
vezi mai multe poezii de: ilie scarlat