Pe fresca lumii plină de contraste
Se-adună depărtările trucate,
Nici vremurile foste-odată caste
Nu mai au loc în jocuri cumpătate.
Din amplele restricţii sorb tăcerea
Ce se adună în jalnice păreri,
In nori îmi pierd şi visul şi puterea
Şi-n reverie, adorm pe primăveri.
Din ochii stelelor curg pete roşii
Însângerate, lăcrimând tristeţe,
Din ursa-n care se ascund strămoşii
Aş vrea să fur necontenit juneţe.
In aşteptări mereu pândeşte clipa
La colţul fericirilor batante,
Am să-i deschid ca să alumg risipa
Din rătăciri mereu revigorante.
Şi-apoi prin luminişuri de pădure
Pe unde fluturii încep să zboare
Pe zânele ce mi-au fost interzise
Am să le-alint cu sărutări din floare.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.