Rătăcire - Alexandru Cristian
Poezie adăugată de: Alexandru Cristian

    marţi, 18 septembrie 2018

În lume o frunză cade
un pom asuprit de vânt se rupe
un slujitor drept cade
o inimă bună se rupe.

eu mă rog şi uit ruga
viaţa mi-o duc între cer şi lut
pe rugul vieţii marea va spumega
cât inima mea va trăi şi voi uita...

apoi şi aerul curat şi argintul
stelelor şi nepătrunsul albastru
al ochilor tăi.
Doar tu
mă poţi scoate din beznă şi rătăcire
O înger,du-mă la mântuire!



vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.