Tu ești puntea dintre rai și iad,
Podul efemer al minții mele.
Și, totuși, nu îmi ești hotar,
Eu sunt un soare, tu doar praf de stele.
Placat cu resturi de pământ,
Rod de viață și putere,
Imagine antică a lui Adam
Polen din floare preschimbat în miere.
O mână spânzurată-n drum spre frunte,
Un orologiu leneș ce plânge în zadar.
Erai canonul minții mele, punte,
Acum ești doar un intermediar.
vezi mai multe poezii de: Daniela P.H.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.