Ne căutăm o cale
O vrem mai lină-n cele
Pe care El Destinul
O-ngână printre iele.
Cum nu găsim adesea
Decânt loc înfundat
Ne bucurăm în van
Că nu ne-am încurcat.
Ne căutăm adesea
O vorbă bună-n noi
O vrem măcar să fie
Gândită doar apoi,
Prin fulgere de soartă
Prin el destin sublim
Când ea vestita roată
Ne-nvaţă să iubim,
O ultimă redută
A ultimului fort
O ultimă speranţă
A timpului cel tot,
Pe care el eternul
Cel fără de cuprins
Ne va susţine ternul
Al ultimului vis.
vezi mai multe poezii de: Pitagora
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.