Răvașul ultimei sfieli - Manuela Munteanu
Poezie adăugată de: Manuela Munteanu

    luni, 08 iulie 2024

Aici, în colțul meu cu îndoieli,
Mă plictisesc de-atâta-nsingurare
Și simt o nesperată consolare
Să-ți scriu răvașul ultimei sfieli.

N-am nici stilou, nici foaie, nici cuvinte,
Cum nelipsite fuseră odată,
Am doar mâhnire roz și parfumată
Și-o rană răbdătoare și cuminte.

Nu-i niciun bai, e numai un detaliu
Al timpului apus fără regrete,
Un biet oftat, cu răzvrătiri discrete,
Prin existența-aflată în travaliu.

Tu cum te simți? Îți poți răbda plecarea
Din cea mai mare dragoste de tine?
Te vei ierta că tot ce-ți aparține
E gândul meu, ce-ți tace nepăsarea?

Să arzi răvașu-acesta din destin
Și dă risipei palida-i cenușă...
Privește numai slova jucăușă
Din pașaportul meu - de clandestin
Prin țara ta, cu lacăte la ușă!



vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.